Blog

Home/Afectiuni genunchi/Ruptura ligamentului colateral lateral 

Ruptura ligamentului colateral lateral 

Ligamentul colateral lateral este o bandă subţire de ţesut situată de-a lungul părţii exterioare a genunchiului. Uneşte osul coapsei (femurul) cu fibula, care este osul mic al părţii inferioare a piciorului care porneşte în jos din lateralul genunchiului. Ca şi ligamentul colateral medial, funcţia principală a ligamentului colateral lateral este de a menţine stabilitatea genunchiului în timp ce acesta execută întreaga gamă de mişcări.

Simptome

Semnele unei rupturi de ligament colateral lateral includ:

  • Senzaţia că genunchiul poate scăpa atunci când se pune presiune pe el şi că acesta nu este stabil
  • Blocare sau prindere în articulaţie atunci când este mişcat
  • Pot apărea amorţeală sau slăbiciune în picior atunci când nervul peronier – sciatic extern, care este situat lângă ligament, este întins în timpul accidentării sau este presat de tumefacţia ţesuturilor înconjurătoare
  • Durerea care poate fi uşoară sau intensă
  • Rigiditate
  • Tumefacţie in exteriorului genunchiului

Etiologie şi factori de risc 

Rupturile de ligament colateral lateral apar de obicei de la lovituri directe sau mai frecvent prin intinere prin depasirea amplitudinii normale a anumitor miscari. Acest tip de leziune apare în timpul practicării sporturilor ce presupun multe stopuri şi întoarceri rapide precum fotbalul, baschetul sau schiatul sau a sporturilor unde există impacturi violente, cum ar fi cazul sporturilor de contact.  

Ligamentul poate fi lezat de asemenea de stresuri repetate care duc la pierderea elasticităţii ligamentului. Majoritatea leziunilor genunchiului sunt localizate la ligamentele care susţin genunchiul şi nu la articulaţia genunchiului. 

Diagnostic

Medicul vă va întreba cum s-a produs leziunea, cum aţi simţit genunchiul după producerea accidentării şi dacă aţi mai avut şi alte leziuni la nivelul genunchiului. Vă mai poate adresa întrebări legate de ceea ce vă doriţi din punct de vedere fizic şi sportiv. Acest lucru îl va ajuta pe medic să decidă cel mai bun tratament pentru dumneavoastră. 

Leziunile sunt clasificate după cum urmează:

Grad 1 – O anume sensibilitate şi durere minoră la locul leziunii. Acest lucru înseamnă că sunt mici rupturi în ligament. 

Grad 2 – Instabilitatea vizibilă a genunchiului (genunchiul se deschide aproximativ cinci milimetri) atunci când este mişcat pasiv. Există durere şi sensibilitate importante în interiorul genunchiului, precum şi tumefacţie. Acest lucru arată că există rupturi mai mari în ligament, dar acesta nu este rupt în totalitate.

Grad 3 – Durere şi sensibilitate considerabile în eteriorul genunchiului; tumefacţie  şi instabilitate articulară marcată. Genunchiul se deschide mai mult de 5 (cinci) milimetri atunci cand este fortat in mana. Ruptura LCL de grad 3 înseamnă că ligamentul este rupt în întregime. Poate exista de asemenea şi ruptură de ligament încrucişat anterior, precum si de menisc.  

În cazul în care din cauza durerilor foarte mari şi a tumefacţiei nu se poate evalua cât de gravă este leziunea, medicul poate recomanda să purtaţi o atelă uşoară, să aplicaţi gheaţă şi să ridicaţi genunchiul. Odată ce tumefacţia şi durerea au scăzut oarecum, medicul poate pune diagnosticul.  

Medicul poate indica efectuarea imagisticii prin rezonanţă magnetică nucleara (RMN). RMN apreciază cu o acurateţe de aproape 90% dacă ligamentul colateral lateral a fost rupt şi cât de tare. Totuşi IRM nu este foarte indicat pentru a furniza detalii despre o ruptură parţială.  

Tratamente

Ruptura de ligament colateral lateral nu se vindecă precum cele de ligament colateral medial. Rupturile de grad 3 pot necesita intervenţie chirurgicală.  

În anumite cazuri, tot ceea ce se indică este repausul, purtarea de genunchiere, administrarea de antialgice, urmat de gimnastica medicala. 

Medicul poate recomanda purtarea unei orteze care permite mişcarea genunchiului înainte-înapoi dar restricţionează mişcarea laterală. În funcţie de cât de bine se reduc durerea şi tumefacţia, în câteva zile se poate începe programul de refacere. 

Atunci când durerea şi tumefacţia se reduc, veţi putea să începeţi  exerciţiile pentru refacerea forţei şi revenirea la gama normală de mişcări ale genunchiului. Dacă durerile persistă în timpul acestor exerciţii, efectuaţi-le încet pentru a preveni iritaţiile viitoare. În funcţie de gradul leziunii recuperarea totală poate dura până la opt săptămâni. 

Dacă ligamentul colateral lateral a fost rupt din inserţia sa la nivelul femurului sau la nivelul tibiei, se pot practica interventii chirurgicale de refacere a continuitatii acelui ligament.  

Rupturile din zona mijlocie ligamentară se repară prin apropierea şi coaserea capetelor.

Dacă deteriorarea a fost severă şi ligamentul nu mai poate fi refăcut, chirurgul poate reconstrui un tendon folosind o grefă de tendon din muşchii coapsei (cvadriceps) sau din tendonul gracilis. 

Reconstrucţia genunchiului lateral este o operaţie clasică şi nu se face prin artroscopie. Grefa tendonului este tracţionată pe tunelele osoase şi fixată de osul coapsei şi de fibulă folosind şuruburi sau ancore.