Blog

Home/Tratamente- Sold/Operaţia de înlocuire de şold

Operaţia de înlocuire de şold

Artroplastia totala de sold reprezinta, alaturi de cea de genunchi cele mai de succes interventii chirurgicale ortopedice. Ele transforma un pacient cu o arie de deplasare limitata, cu dureri cvasi permanente intr-un individ care isi poate desfasura viata in conditii foarte apropiate de normal. Numarul artroscopiilor a crescut spectaculos in ultimii ani, ajungand sa numere anual 200,000 in Statele Unite ale Americii si de circa 5.000 in Romania.

Artroza este principala cauză pentru operaţia de înlocuire de şold. Această boală apare atunci când cartilajul de la capătul osului începe să se erodeze, producând durere şi rigiditate. Atunci când cartilajul se erodează complet, oasele se freacă unele de altele şi este necesară înlocuirea articulatiei.

Alte boli degenerative de şold care determină operaţia de înlocuire de şold includ necroza capului femural, o afecţiune în care este perturbată vascularizaţia de la nivelul capului femural, care de fapt moare. Fracturile de şold precum şi anumite boli care apar în copilărie pot duce de asemenea la degenerări ce apar la mulţi ani după producerea leziunii şi necesită operaţie de înlocuire de şold. În bolile de şold, când cartilajul a fost erodat, osul din articulaţie devine aspru şi cu găuri, ducând la apariţia durerii şi la amplitudine articulară limitată.

La ora actuala se fac în mod constant eforturi pentru a dezvolta noi tehnologii, instrumente şi tehnici pentru intervenţia chirurgicală de înlocuire de şold. Acest lucru duce la rezultate mai precise, la internare de scurtă durată în spital, la o recuperare mai rapidă şi o durere minimă. Procedurile chirurgicale de înlocuire de şold includ:

  • Înlocuirea totala a şoldului: procedura minim invazivă
  • Înlocuirea totala a şoldului: procedura clasică
  • Înlocuirea de şold cu separare de muşchi: metodele anterioară şi posterioară
  • Operaţia de revizie de şold

Înlocuirea totală a şoldului: procedura minim invazivă (MIS)

Acest tip de abordare reduce trauma provocată de chirurgia clasică şi perioada de recuperare. Avantajul metodei consta in realizarea accesului atât la cavitatea osoasă cât şi la femur cu o traumă minimă de ţesut moale şi fără tăierea tendoanelor.

Inciziile permit chirurgului să vizualizeze articulaţia şoldului din diferite unghiuri şi să manevreze instrumentele de mici dimensiuni  în interiorul spaţiilor restrânse. Acest lucru evită tăierea ţesutului moale. Capul femural este tăiat şi osul afectat de artrită este îndepărtat din cavitate. Capul femural şi cavitatea osoasă sunt apoi înlocuite de două dispozitive protetice, care sunt potrivite etanş în femur şi pelvis.

Beneficiile acestei proceduri minim invazive includ de obicei:

  • Mai puţină durere după operaţie datorită manipulării reduse şi a localizării mai precise
  • Eliminarea tăieturilor mari necesare înlocuirii de şold, astfel încât pacientul se recuperează mai rapid
  • Spitalizarea durează în mod obişnuit două zile faţă de patru până la şase zile
  • Mai puţin timp pentru terapia de recuperare
  • Revenirea la serviciu şi la activităţile normale se face de obicei în două săptămâni faţă de o lună sau mai mult.

Deşi procedura de înlocuire de şold reprezintă un avans major în chirurgia minim invazivă, ea nu este recomandată pentru pacienţii obezi, care suferă de osteoporoză sau care au deformări osoase severe. În plus, procedura este complexă, solicitând pregătirea specială a chirurgului în acest domeniu, pregătire care necesită timp. Acest tip de chirurgie reprezintă o opţiune atractivă pentru mulţi pacienţi care au nevoie de înlocuire de şold, în special persoanele tinere, care muncesc şi pentru care nu este convenabil să lipsească prea mult de la serviciu.

Înlocuirea totală a şoldului: procedura clasică

Prin operaţia de înlocuire de şold chirurgul înlocuieşte capul femural şi cavitatea osoasă cu o bilă metalică şi o cavitate din plastic. În prezent pentru articulaţiile artificiale se folosesc mai multe tipuri de modele şi materiale. Toate sunt formate din două componente de bază: bila metalică, componenta femurală (făcută dintr-un metal foarte rezistent) şi componenta acetabulară (o cupă din plastic durabil care poate avea un înveliş exterior metalic). Metalul folosit de obicei este crom sau titan, iar pentru plastic polietilenă. Articulaţiile artificiale pot fi cimentate sau necimentate, adică implantate în os pentru a permite osului să se dezvolte în jurul acestora. Câteodată se pot folosi proteze de tip hibrid, în funcţie de structura osului pacientului şi de decizia chirurgului.

În articulaţiile cimentate, cimentul fixeaza componentele protetice. În cazul celor necimentate, osul natural este lăsat să crească în suprafaţa rugoasă a protezei. În unele cazuri se folosesc şuruburi pentru a fixa cupa de pelvis în timpul primelor etape de creştere osoasă. Chirurgul ortoped va înlătura cartilajul şi osul deteriorate, apoi va poziţiona componentele protetice din metal şi plastic pentru a reface aliniamentul şi funcţionarea şoldului dumneavoastră.

O proteză necimentată este folosită de obicei la pacienţii tineri şi mai activi. Proteza poate fi acoperită de textură metalică sau de o substanţă ce imită osul natural, lucru ce permite creşterea osului în proteză.