Blog

Home/Afectiuni genunchi/Leziunile ligamentului încrucişat anterior

Leziunile ligamentului încrucişat anterior

Leziunile ligamentelor încrucişate anterioare (LIA)

Anterior Cruciate Rupture.eps

Ligamentul încrucişat anterior al genunchiului este cel mai important dintre cele 4 ligamente în menţinerea stabilităţii piciorului la mişcarea de torsiune a corpului. Acesta leagă osul coapsei (femurul) de cel mai mare os de la nivelul gambei (tibia), la centrul genunchiului. 

Atunci când femurul şi tibia se rotesc prea mult în direcţii opuse – sau când genunchiul este suprasolicitat in extensie – ligamentul încrucişat anterior se poate rupe sau luxa.

În multe cazuri când se rupe ligamentul încrucişat anterior, sunt afectate şi alte ligamente – de obicei ligamentul colateral medial –  cartilajul genunchiului, respectiv meniscurile.

Simptome

Dacă ligamentul încrucişat anterior se rupe, puteţi avea o senzaţie că genunchiul scapă sau sunteti nesiguri pe el. Puteţi auzi chiar un sunet ca de pocnet.  Articulaţia genunchiului va începe să se umfle. Acest lucru se întâmplă deoarece s-au rupt şi vasele mici de sânge din ligament, iar sângele rezultat se scurge în articulaţie. 

Ruptura de ligament încrucişat anterior poate cauza dureri a căror intensitate variază foarte mult. Ligamentul încrucişat anterior nu are receptori pentru durere. Dar mişcarea ce duce la ruptura ligamentului afectează de obicei alte părţi ale genunchiului care au receptori de durere. Unele persoane nu mai pot merge. Altele simt că pot juca chiar dacă sunt rănite. Adesea se simte ca şi cum genunchiul scapă.

Etiologie şi factori de risc 

Schimbările rapide de direcţie în timpul alergatului sunt cauza celor mai multe leziuni de ligament încrucişat anterior. Când un jucător de baschet care aleargă pe teren îşi fixează bine piciorul la sol pentru a schimba direcţia, femurul şi tibia se mişcă în direcţii opuse, ducând la ruperea ligamentului încrucişat anterior. 

Baschetul, fotbalul şi schiatul cauzează de multe ori leziuni ale ligamentului încrucişat anterior. Jucătorii de fotbal sunt cei mai expuşi la leziuni multiple la nivelul genunchiului , precum leziuni combinate de ligament încrucişat anterior, ligament colateral medial, deteriorare de cartilaj articular si leziuni ale meniscurilor. 

Diagnostic

Medicul vă va întreba cum s-a produs leziunea, dacă aţi mai avut alte accidentări la nivelul genunchiului şi cum aţi simţit genunchiul după producerea leziunii. Vă mai poate adresa întrebări legate  de ceea ce vă  doriţi din punct de vedere fizic şi sportiv.  Acest lucru îl va ajuta pe medic să decidă cel mai bun tratament pentru dumneavoastră. 

Deoarece ligamentul încrucişat anterior este situat profund în genunchi, diagnosticarea acestei afecţiuni poate fi o adevărată provocare. Pentru a confirma leziunea de ligament încrucişat anterior şi severitatea acesteia se folosesc două teste fizice obişnuite : 

Testul Lachman – piciorul lezat este ţinut uşor îndoit, iar medicul trage de tibie. Dacă piciorul se deplasează semnificativ mai mult decât celălalt genunchi sănătos, este posibil să aveţi o ruptură de ligament încrucişat anterior. Pentru a măsura stabilitatea genunchiului se poate folosi de asemenea un instrument portabil denumit artrometru. 

Testul sertarului anterior – Cu genunchiul flectat la 90 de grade, medicul va trage tibia în faţă. O mişcare excesivă de translaţie anterioară a tibiei sugerează cu tărie o ruptură de ligament încrucişat anterior. 

Dacă sunt necesare mai multe teste pentru a stabili dacă există o ruptură de ligament încrucişat anterior, se poate recomanda imagistica prin rezonanţă magnetică  (IRM). Acest test IRM apreciază cu o acurateţe de 90% dacă ligamentul încrucişat anterior a fost rupt şi cât de grav este. 

Totuşi IRM nu poate furniza detalii despre o ruptură parţială. Modul cel mai eficace pentru a vedea o ruptură parţială este artroscopia. Medicul introduce artroscopul în articulaţia genunchiului şi poate vedea cât de rupt este ligamentul încrucişat anterior şi dacă este nevoie de chirurgie reconstructivă. Deşi mai puţin dureroasă decât alte proceduri, artroscopia nu este lipsită de dureri. 

 Tratamente

Dacă o ruptură de ligament încrucişat anterior nu este tratată, genunchiul dumneavoastră va continua să scape, expunându-vă la riscul apariţiei altor leziuni ale genunchiului.  În plus, deteriorarea cartilajului poate duce la apariţia artrozei.  

O ruptură de ligament încrucişat anterior se tratează de obicei printr-o procedură sau o combinaţie din următoarele  proceduri:

  • Reconstrucţie artroscopică.
  • Terapie fizică şi exerciţii de consolidare. Pentru a fi complet, acest program trebuie să dureze de la patru la şase luni.
  • Chirurgie reconstructivă a ligamentului încrucişat anterior (artroscopic).