Blog

Instabilitatea umărului 

Instabilitatea umărului poate fi cauzată de:

  • Traumatisme sau leziuni. Dacă are loc o leziune a articulaţiei umărului, labrumul se poate rupe. Labrumul este ca o manşetă care întinde şi căptuşeşte cavitatea articulaţiei umărului. Serveşte de asemenea ca punct de prindere pentru ligamentele care ajută la menţinerea stabilităţii umărului.
  • Este mai întâlnită la tinerii care practică sport. Aceste activităţi pot cauza leziuni sau dislocarea articulaţiei umărului. Cu cât persoana este mai tânără şi mai activă când suferă prima dislocare, cu atât mai probabil va dezvolta instabilitatea umărului. Persoanele în vârstă pot dezvolta instabilitatea umărului după o cădere sau o leziune a articulaţiei umărului.
  • Mişcări repetitive. O persoană care practică regulat înotul, gimnastica sau sporturile ce presupun aruncări efectuează aceleaşi mişcări repetitive deasupra capului. Cu timpul, acest lucru poate cauza uzura şi ruperea articulaţiei. Capsula articulară se poate întinde,  articulaţia devenind slăbită şi instabilă.
  • Factori ereditari. Aceşti factori pot cauza slăbirea generală a articulaţiilor şi ligamentelor, tendoanelor şi muşchilor din jur, ceea ce cauzează instabilitatea umărului. Mişcările ample ale unei articulaţii slăbite pot duce la rupturi de labrum şi la alte deteriorări ale articulaţiei.

Tratamentul instabilităţii de  umăr

Dacă instabilitatea umărului este rezultatul unei leziuni sau al unei dislocări de umăr, acestea de obicei sunt tratate primele. 

Dacă persoana prezintă instabilitate de umăr în evoluţie, este indicată terapia fizică pentru întărirea muşchilor articulaţiei, ajutând astfel la stabilitatea articulaţiei umărului. Majoritatea persoanelor care urmează un program de recuperare regulat timp de cel puţin şase luni vor constata o reducere semnificativă a durerii.  Dacă vor continua exerciţii zilnice sau săptămânale indicate de medic, este foarte probabil ca pacienţii să se recupereze cu succes. 

Atleţii pot beneficia de asemenea de recuperarea specifică. Acest lucru implică analizarea tehnicii atletului. Apoi poate fi prescris un program de exerciţii de întinderi şi fortificări ale usculaturii care susţin articulaţia şi asigură mişcarea sa corectă. 

Dacă terapia fizică combinată cu schimbările în activitate nu fac umărul mai stabil, atunci este nevoie de tratament chirurgical. 

Scopul intervenţiei chirurgicale este de a face umărul mai stabil fără ca acesta să piardă din mişcări. Există întotdeauna  o concesie între stabilitate şi gama de mişcări. O articulaţie care a fost stabilizată va pierde amplitudinea anumitor mişcări în comparaţie cu starea de dinainte de operaţie. 

Chirurgia reparatorie

Ori de câte ori este posibil, se va folosi chirurgia minim invazivă (artroscopica) pentru a reface instabilitatea umărului. Chirurgia minim invazivă poate fi mai puţin dureroasă, duce la o recuperare mai rapidă şi este mai puţin probabil să ducă la complicaţii precum infecţiile. 

Un mic instrument cu fibră optică permite chirurgului să vizualizeze interiorul umărului. Se efectuează două sau trei incizii mici pe unde se introduce instrumentarulchirurgical. Câteodată refacerea instabilităţii umărului este mai dificil de efectuat cu artroscopul şi mai uşor folosind operaţiile deschise.  

Decizia privind alegerea tehnicii, deschisă sau artroscopică, depinde de cauza instabilităţii, localizarea sa, precum şi de alţi factori. Aceste aspecte trebuie să fie discutate cu chirurgul. 

Refacerea de labrum prin operaţie deschisă 

Interventia chirurgicala consta in inchiderea bresei din capsula articulara pe unde capul humeral paraseste articulatia. Inchiderea acestei brese se face cel mai frecvent prin reinsertia capului articular pe marginea anterioara a glenei (pentru luxatiile antero-intefioare) care sunt mai frecvente sau la orice alt nivel al acesteia, in functie de directia de deplasare a capului humeral in timpul luxatiei. Reinsertia capulei se face cu ajutorul unor ancore care se introduc in os si care au atasate fire cu care se sutureaza  capsula articulara. Uneori este necesara si o cisitie a capsulei, in cazurile in care aceasta este ai larga decat normal. Ancorele folosite pot fi metalice sau de plastic; nu exista deosebiri notabile in ceea ce priveste eficienta acestora.

In ultimul timp operatia artroscopica a devenit standard, interventiile deschide fiind extrem de rare.