Blog

Fracturi

Tratamentul  poate varia în funcţie de tipul de fractură, de localizare şi dacă mai există leziuni suplimentare.

Primul lucru pe care îl face medicul e să readucă fragmentele osoase în poziţia lor normală. Această tehnică se cheamă reducere. În funcţie de severitatea leziunii se stabileşte dacă este nevoie de anestezie locală sau generală.

Tratamentele pentru fractură osoasă includ:

  • Imobilizare gipsată. Aceasta are rolul de a menţine oasele rupte într-o poziţie corectă astfel încât să nu se poată mişca în timpul vindecării. De obicei gipsul se ţine de la două la opt săptămâni, în funcţie de gradul de severitate al fracturii. Mărimea aparatului gipsat depinde de localizarea fracturii, de complexitatea sa şi de perioada de timp necesară pentru imobilizarea membrului sau articulaţiei. Sunt mai multe tipuri de aparate gipsate inclusiv orteze de tip walker sau gips ortopedic de imobilizare.
  • Poate fi necesară tracţiunea. Din cauza muşchilor puternici ai oaselor lungi precum femurul, poate fi necesară tracţiunea prin aplicarea de greutăţi pe picior pentru ca acesta să-şi păstreze lungimea normală. Folosirea tracţiunii evită scurtarea membrului în timpul vindecării osului.
  • Chirurgie. Intervenţia chirurgicală presupune folosirea de plăcuţe şi şuruburi pentru a păstra alinierea osului astfel încât acesta să se vindece în poziţie corectă. Operaţia mai poate fi necesară de asemenea în cazul în care osul este fracturat în mai multe locuri sau acesta este rupt în mai multe fragmente osoase mai mici.
  • Terapie fizică. Imobilizarea oaselor înseamnă de asemenea că muşchii sunt contractaţi în timpul vindecării osului. Recuperarea şi terapia fizică vor fi necesare pentru a fortifica muşchii şi pentru ca articulaţia să devină mai flexibilă astfel încât după scoaterea gipsului să poată efectua o mai mare gamă de mişcări.