Blog

Home/Afectiuni genunchi/Fractura de rotulă

Fractura de rotulă

Rotula (patela) este un os triunghiular situat pe faţa anterioară a genunchiului.  Câteva tendoane şi ligamente sunt conectate la rotulă, inclusiv la cele ale osului părţii superioare a piciorului (femur) şi ale osului părţii inferioare  a piciorului (tibia).

Deşi rotula nu este necesară atunci când mergeţi sau îndoiţi piciorul, aceasta face ca muşchii să fie mai eficienţi şi absoarbe o mare parte din presiunea dintre partea superioară şi cea inferioară a piciorului. Urcatul scărilor şi ghemuirea pot pune o presiune pe rotulă şi pe articulaţia genunchiului care poate ajunge de până la şapte ori greutatea corporală normală.

Rotula se poate fractura în mai multe moduri: parţial  sau  complet sau doar în câteva sau în mai multe fragmente osoase. În unele cazuri de fractură de rotulă, ligamentele sau tendoanele care se ataşează la rotulă se pot întinde sau rupe. 

 Simptome

Simptomele pot include:

  • Durere severă în interiorul şi în jurul rotulei
  • Tumefacţie
  • Durere la mişcarea genunchiului în ambele direcţii
  • Dificultate la întinderea piciorului sau la manevra Lasegue
  • Un aspect deformat al genunchiului din cauza fragmentelor osoase fracturate
  • Sensibilitate la presiune pe rotulă

Etiologie şi factori de risc pentru fracturile de rotulă 

În majoritatea cazurilor, fractura rotulei este cauzată de o lovitură directă pe faţa anterioară a genunchiului intervenită într-un accident de circulaţie, în cadrul activităţilor sportive sau în cazul căderii pe beton.  

Fracturile de rotulă sunt răspunzătoare pentru aproximativ 1% din toate leziunile scheletului. Majoritatea fracturilor de rotulă apar la persoane cu vârsta cuprinsă între  20 şi 50 de ani.

Diagnostic

De cele mai multe ori medicul poate diagnostica o fractură de rotulă prin aflarea de informaţii legate de producerea accidentului şi prin examinarea pacientului. Medicul va examina rotula, insistând asupra părţii unde aceasta este sensibilă la durere, umflată sau deformată. Medicul poate cere pacientului să ridice piciorul sau să întindă genunchiul, lucru posibil după ce pacientului îi este administrat un anestezic local care va suprima durerea. Acest lucru îi va permite să vadă dacă mai există alte leziuni la genunchi sau în zona din jurul genunchiului. 

Radiografiile efectuate din mai multe unghiuri, sunt cel mai bun mod pentru a evalua extinderea fracturii de rotulă şi pentru a verifica alte leziuni. În cazul se suspectează că ar fi şi alte leziuni, se poate efectua o tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanţă magnetică nucleara (RMN). 

 Tratament

Pentru a repara o rotulă fracturată există două tipuri de intervenţii chirurgicale:

Operaţie de reducere deschisă cu fixare internă (ORIF) – Chirurgul taie pielea şi pune la loc toate fragmentele osoase, aplicând dispozitive precum fire de sârmă, pivoţi, şuruburi metalice. Fragmentele osoase prea mici pentru a fi fixate vor fi îndepărtate. În cazul în care rotula este fracturată foarte grav şi nu mai poate fi reconstruită, aceasta poate fi îndepărtată parţial sau total. 

După ce oasele au fost unite, se închide plaga operatorie, se aplică un pansament steril, iar genunchiul este pus în gips sau într-un alt dispozitiv astfel încât să nu se poată mişca până ce se vindecă. 

Câteodată, mai ales în cazul pacienţilor slabi, firele de sârmă, pivoţii sau şuruburile metalice pot cauza iritaţii. În acest caz, dispozitivele vor fi eliminate după ce rotula s-a vindecat complet. 

Patelectomie totală sau parţială – Această intervenţie ce durează două ore presupune îndepărtarea totală sau parţială a rotulei. În cazul în care chirurgul consideră că fractura este prea gravă pentru a fi remediată,  acesta va îndepărta fragmentele osoase deteriorate. 

Chirurgul păstrează tendonul cvadriceps de deasupra rotulei, tendonul patelar de dedesubt şi alte ţesuturi moi din jurul rotulei. După efectuarea acestei operaţii, puteţi întinde genunchiul, dar puterea de extensie va fi mai slabă. 

Odată ce rotula s-a vindecat, întărirea muşchilor din jurul genunchiului poate ajuta la evitarea unor alte viitoare leziuni. Practicarea unor sporturi de contact sau efectuarea de activităţi care pun presiune pe genunchi pot creşte riscul unei alte accidentări a rotulei. Aceste activităţi ar trebuie evitate sau trebuie folosită o genunchieră pentru a amortiza loviturile atunci când practicaţi sporturi de contact.  

Terapia fizică, învăţarea modurilor în care se poate evita presiunea asupra genunchiului, precum şi fortificarea şi antrenarea continuă a muşchilor picioarelor pot preveni alte leziuni ale genunchiului. 

Cele mai bune exerciţii sunt cele uşoare şi cele care nu implică purtarea de greutăţi, precum bicicleta statică, anumite exerciţii cu haltere, astfel încât genunchii să nu trebuiască să absoarbă şocuri.