Category : Tratamente- Fracturi

Home/Archive by Category Tratamente- Fracturi

Tratamentul fracturii de talus (osul gleznei)

Talusul este un os mic, neregulat ce prezintă o articulaţie deasupra sa şi o articulaţie dedesubt.  Talusul se articulează cu oasele părţii inferioare a piciorului la nivelul articulaţiei de deasupra, cea a gleznei; articulaţia de dedesubt este reprezentată de locul unde talusul se uneşte cu oasele labei piciorului.

De obicei când se confirmă o fractură de talus este nevoie de intervenţie chirurgicală. În cazuri rare, dacă oasele nu s-au deplasat, poate fi posibil să se aplice un aparat gipsat fără o intervenţie chirurgicală anterioară.

Totuşi fără un tratament potrivit veţi putea avea probleme permanente, precum artroză, durere cronică,  colaps de os sau incapacitatea de a folosi normal piciorul. Este de important să fim siguri că circulaţia sanguină către degetele de la picior, oase şi muşchi nu a fost întreruptă şi că nu există vreun nerv lezat.

În timpul operaţiei, chirurgul ortoped va curăţa orice fragment osos rupt din articulaţie. Poate fi necesară de asemenea realinierea oaselor talusului dacă acestea nu mai sunt poziţionate corect. Odată ce acest  lucru este făcut, chirurgul va prinde oasele la loc cu şuruburi metalice. În anumite cazuri este nevoie de grefe osoase pentru a reface stabilitatea şi forţa piciorului şi a gleznei.

După operaţie, medicul va aplica un aparat gipsat pentru a fi sigur că oasele piciorului nu se mişcă în timpul procesului de vindecare. Gipsul va trebuie menţinut de la şase la opt săptămâni, timp în care trebuie să evitaţi să aplicaţi vreo greutate pe picior.

În acest timp, medicul poate indica radiografii sau o imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN) pentru a se confirma revenirea circulaţiei sanguine osoase. În cazul în care circulaţia sanguină este întreruptă, ţesutul osos poate muri, afecţiune numită necroză avasculară sau osteonecroză. Aceasta poate cauza colapsul osului.

Chiar dacă oasele se vindecă normal, este posibil să dezvoltaţi artroză în anii ce vor urma. Majoritatea talusului este acoperit cu cartilaj articular. Dacă acesta se deteriorează, osul se freacă de os, cauzând durere şi rigiditate. Tratamentul artrozei gleznei include adaptarea activităţilor, purtarea de orteze gleznă-picior, artrodeze cu grefe osoase şi înlocuirea gleznei.

 

Continue Reading

Fracturi

Tratamentul  poate varia în funcţie de tipul de fractură, de localizare şi dacă mai există leziuni suplimentare.

Primul lucru pe care îl face medicul e să readucă fragmentele osoase în poziţia lor normală. Această tehnică se cheamă reducere. În funcţie de severitatea leziunii se stabileşte dacă este nevoie de anestezie locală sau generală.

Tratamentele pentru fractură osoasă includ:

  • Imobilizare gipsată. Aceasta are rolul de a menţine oasele rupte într-o poziţie corectă astfel încât să nu se poată mişca în timpul vindecării. De obicei gipsul se ţine de la două la opt săptămâni, în funcţie de gradul de severitate al fracturii. Mărimea aparatului gipsat depinde de localizarea fracturii, de complexitatea sa şi de perioada de timp necesară pentru imobilizarea membrului sau articulaţiei. Sunt mai multe tipuri de aparate gipsate inclusiv orteze de tip walker sau gips ortopedic de imobilizare.
  • Poate fi necesară tracţiunea. Din cauza muşchilor puternici ai oaselor lungi precum femurul, poate fi necesară tracţiunea prin aplicarea de greutăţi pe picior pentru ca acesta să-şi păstreze lungimea normală. Folosirea tracţiunii evită scurtarea membrului în timpul vindecării osului.
  • Chirurgie. Intervenţia chirurgicală presupune folosirea de plăcuţe şi şuruburi pentru a păstra alinierea osului astfel încât acesta să se vindece în poziţie corectă. Operaţia mai poate fi necesară de asemenea în cazul în care osul este fracturat în mai multe locuri sau acesta este rupt în mai multe fragmente osoase mai mici.
  • Terapie fizică. Imobilizarea oaselor înseamnă de asemenea că muşchii sunt contractaţi în timpul vindecării osului. Recuperarea şi terapia fizică vor fi necesare pentru a fortifica muşchii şi pentru ca articulaţia să devină mai flexibilă astfel încât după scoaterea gipsului să poată efectua o mai mare gamă de mişcări.
Continue Reading