Leziuni ale ligamentelor genunchiului:
Probleme ale rotulei genunchiului:
Diverse afectiuni:
Sinonime: hallux abductovalgus, mont
Problema o reprezentată devierea laterală a halucelui astfel încât prima articulaţie metatarsofalangiană a piciorului (MTF) se deformează. O deviere de 15-20° este considerată anormală. Această deviere deranjează biomecanica piciorului. Poate cauza subluxaţia primei articulaţii metatarsofalangiene, iar halucele poate chiar să se suprapună peste cel de-al doilea deget.
Un tendon este un ţesut fibros dens prin intermediul căruia un muşchi se prinde de un os.(Prin contrast, un ligament leagă un os de alt os.) Noi putem să ne mişcăm datorită tendoanelor şi muşchilor.
Când un tendon este iritat, afecţiunea se numeşte tendinită. Deoarece tendinita este asociată cu suprasolicitarea articulară, câteodată este denumită cotul jucătorului de tenis, cotul jucătorului de golf sau umărul înotătorului. Odată cu înaintarea în vârstă, creşte probabilitatea de apariţie a tendinitei. Tehnicile inadecvate din în timpul activităţilor sportive pot creşte solicitarile tendoanelor.
Meniscurile – meniscul medial şi cel lateral – sunt benzi de cartilaj dens, elastic în formă de semilună care se ataşează la tibie. Realizează absorbţia şocurilor la acest nivel şi conferă o stabilitate mai bună articulaţiei genunchiului.
Ligamentul colateral medial (LCM) este o bandă lată, dură de ţesut fibros care se află pe partea internă a genunchiului şi se întinde între extremităţile osoase la nivelul articulaţiei genunchiului, de la femur la un punct pe tibie situat cam la 6-8 centrimetri de genunchi.
Funcţia sa principală este de a preveni mişcarea piciorului înspre interior, dar ajută de asemenea la stabilitatea genunchiului şi permite rotaţia acestuia.
Ligamentul colateral lateral este o bandă subţire de ţesut situată de-a lungul părţii exterioare a genunchiului. Uneşte osul coapsei (femurul) cu fibula, care este osul mic al părţii inferioare a piciorului care porneşte în jos din lateralul genunchiului. Ca şi ligamentul colateral medial, funcţia principală a ligamentului colateral lateral este de a menţine stabilitatea genunchiului în timp ce acesta execută întreaga gamă de mişcări.
Poate apărea la pacienţii care au rotula instabilă şi la care rotula nu mai glisează normal în canalul său de pe femur. În funcţie de severitate, această glisare necorespunzătoare poate să nu cauzeze nici o problemă pacientului sau poate duce la luxatia rotulei (atunci când are loc dislocarea în totalitate a rotulei din articulaţie). Luxaţia şi subluxatia patelară sunt mai întâlnite la adolescenţi şi câteodată la copiii mai mici.
Rotula (patela) este un os triunghiular situat pe faţa anterioară a genunchiului. Câteva tendoane şi ligamente sunt conectate la rotulă, inclusiv la cele ale osului părţii superioare a piciorului (femur) şi ale osului părţii inferioare a piciorului (tibia).
Deşi rotula nu este necesară atunci când mergeţi sau îndoiţi piciorul, aceasta face ca muşchii să fie mai eficienţi şi absoarbe o mare parte din presiunea dintre partea superioară şi cea inferioară a piciorului. Urcatul scărilor şi ghemuirea pot pune o presiune pe rotulă şi pe articulaţia genunchiului care poate ajunge de până la şapte ori greutatea corporală normală.
Bursita reprezintă inflamaţia bursei, un mic sac cu lichid care se găseşte între tendon şi piele sau între tendon şi os. Bursele asistă mişcarea şi reduc frecarea între elementele mobile (articulaţii).
Bursita poate fi cauzată de suprasolicitare, traumatisme, artrită reumatoidă, gută sau infecţii, în anumite cazuri cauza nu poate fi stabilită. Zonele unde apare de obicei inflamaţia sunt umărul, genunchiul, cotul şi şoldul, dar pot apărea de asemenea dureri şi la tendonul de la călcâi (ahilian) şi picior.
Leziunile ligamentelor încrucişate anterioare (LIA)
Ligamentul încrucişat anterior al genunchiului este cel mai important dintre cele 4 ligamente în menţinerea stabilităţii piciorului la mişcarea de torsiune a corpului. Acesta leagă osul coapsei (femurul) de cel mai mare os de la nivelul gambei (tibia), la centrul genunchiului.
Instabilitatea umărului poate fi cauzată de:
Articulaţia umărului este articulaţia cea mai mobilă a organismului omenesc. Capacitatea ei de a se roti în multe direcţii reprezintă atât un avantaj cât şi un dezavantaj deoarece acest lucru favorizează dislocarea umărului. Dislocarea umărului poate fi parţială (subluxaţie), când capul humeral iese doar parţial din cavitatea glenoidă a scapulei. Dislocarea completă implică ieşirea totală a c
Sindromul umărului îngheţat
Umărul este cea mai mobilă articulaţie din corpul omenesc. Articulaţia umărului este alcătuită din capul humeral care se articuleaza cu scapula (omoplatul) la nivelul unei scobituri numite cavitate glenoida. Cele două oase sunt menţinute în poziţie de ligamente, tendoane şi muşchi.